Pricomigdalele şi miezul de nucă au „suferit” şi o şedință foto
înainte să fie păpate :)
Nişte minunății pe care le-am savurat de nu ştiu cȃte ori, pȃnă am golit săculețul cu nuci. Rețeta e luată dintr-o carte de bucate din ’76, pe vremea cȃnd aragazul era maşină de gătit sau, simplu, maşină. După ce a citit povestea Nucului, o prietenă mi-a cerut rețeta :)
Ingrediente : 6 albuşuri, 300 g zahăr, 200 g nuci, 30 g făină, 10 picături esență de migdale, 1 pachețel zahăr vanilat, 20 g zahăr pudră
Procesul de transformare a ingredientelor în delicioasele pricomigdale :
„Se macină nucile şi se amestecă cu zahărul. Se adaugă albuşurile nebătute şi se încălzeşte compoziția pe maşină pȃnă se înfierbȃntă bine. Se amestecă continuu cu o lingură sau cu o lopățică de lemn. Se lasă să se răcească, amestecȃnd mereu. Se adaugă zahărul vanilat, esența de migdale şi făina.
Se îmbracă o tavă cu hȃrtie de copt şi cu ajutorul unui cornet se toarnă din compoziția asta pricomigdalele rotunde sau lunguiețe. Se presară deasupra zahăr pudră. Se coc la foc potrivit. Pricomigdalele coapte se dezlipesc cel mai bine întorcȃndu-se hȃrtia cu fața în jos şi udȃnd-o cu o pensulă muiată în apă”.